Paza starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Aparare starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Alti caini starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Vreme calda starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Vreme rece starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Intretinere starFullstarFullstarFullstarFullstarFull
Telefon: 0766 716 614 / 0728 533 111 / 0753 354 920
COSMOTE: 0766 716 614
Vodafone: 0728 533 111
Orange: 0753 354 920
Trimite mesaj

Totul despre Pomeranian

Trăsături principale
 
Câinii Pomeranian sunt frecvent suspicioşi cu străinii şi pot să latre mult.
E posibil să fie dificil să învăţaţi câinii Pomeranian să fie curaţi. Se recomandă să îi învăţaţi cu lădiţa cu nisip.
Canicula şi umiditatea ridicată pot cauza supraîncălzirea câinelui dvs. Pom şi acesta poate face insolaţie. Atunci când câinele dvs. Pom este afară, urmăriţi-l cu atenţie pentru a observa semne de supraîncălzire şi aduceţi-l imediat înăuntru. Fără îndoială, acesta este un câine de interior şi nu trebuie lăsat afară.
Chiar dacă se poartă bine cu copiii, câinii Pom nu sunt o alegere bună pentru copiii foarte mici sau foarte activi, din cauza dimensiunii lor mici. Nu lăsaţi niciodată copiii dvs. mici şi câinele dvs. Pom să se joace împreună fără supravegherea dvs.
 
Pentru că sunt atât de mici, câinii Pom pot fi consideraţi drept pradă de către bufniţe, vulturi, ulii, coioţi şi alte animale sălbatice. Nu-i lăsaţi niciodată nesupravegheaţi şi fiţi atent dacă sunt păsări de pradă în zona dvs. Dacă este cazul, staţi aproape de câinele dvs. Pom pentru a descuraja păsările să îi vâneze!
Pentru că sunt mici şi atractivi, câinii Pom sunt ţintă pentru hoţii de câini, acesta fiind un alt motiv pentru care nu ar trebui să îi lăsaţi afară nesupravegheaţi, chiar şi într-o curte îngrădită.
 
Chiar dacă sunt mici, câinii Pom nu par să realizeze acest lucru şi pot avea o atitudine de „câine mare”. Acest lucru poate deveni un dezastru dacă decid să urmărească un câine mai mare, despre care cred că le-au încălcat teritoriul, sau atunci când se decid să sară dintr-un loc înalt. Sunteţi responsabil să vă asiguraţi că micuţul dvs. nu se răneşte pentru că nu îşi percepe limitele.
Atunci când câinele dvs. Pom îmbătrâneşte, poate dezvolta zone în blana sa frumoasă în care se observă pierderea părului.
Pentru a avea un câine sănătos, nu cumpăraţi niciodată un căţeluş de la un crescător iresponsabil, de la o „fabrică” de căţei sau de la un magazin de animale de companie. Căutaţi un crescător cu reputaţie, care testează câinii pe care îi creşte, pentru a se asigura că nu au boli genetice, care ar putea fi moştenite de căţeluşi şi că au temperamente bune.
 
Istoric
 
Câinii Pomeranian au fost dezvoltaţi în provincia Pomerania, din rasele vechi de Spitz din ţările nordice îndepărtate. Cele mai apropiate rude ale câinelui Pomeranian sunt Elkhound Norvegian, Schipperke, Spitz German, câinele American Eskimo, Samoyed şi alţi membri ai rasei Spitz sau ai grupei nordice de câini, toţi aceştia caracterizându-se prin capete de formă trapezoidală, urechi ascuţite şi blană deasă, bogată. La început, câinii Pomeranian cântăreau aproximativ 14 kg.
Chiar şi la începutul rasei, câinii Pom erau cunoscuţi. Printre personalităţile despre care se spune că au deţinut câini din rasa Pomeranian se numără teologul Martin Luther, care avea un Pom pe nume Belferlein, pe care l-a menţionat frecvent în scrierile sale; artistul Michelangelo, al cărui Pom stătea pe o pernă de satin şi îl privea cum picta tavanul Capelei Sixtine; fizicianul Isaac Newton, al cărui Pom, pe nume Diamond, se pare că a ros multe dintre manuscrisele sale, şi compozitorul Mozart, al cărui Pom se numea Pimperl şi căruia Mozart i-a dedicat o arie.
 
În anul 1761, farmecul câinilor Pomeranian s-a mutat în Anglia, când Sophie Charlotte, o Prinţesă de Meckelenburg-Strelitz în vârstă de 17 ani (o provincie învecinată cu Pomerania) s-a căsătorit cu prinţul englez, care avea să devină regele George III. Aceasta a adus cu ea o pereche de câini aproape în întregime albi, pe nume Phebe şi Mercury, care cântăreau peste 9 kg, care era un standard la acea vreme. Chiar dacă erau celebri în cercurile regale, noua rasă nu a avut succes la public.
Toate acestea s-au schimbat în timpul domniei nepoatei reginei Charlotte, regina Victoria. În timpul domniei sale de 64 de ani ca Regină a Angliei, regina Victoria a crescut peste 15 rase diferite de câini. În ultimii săi ani, îi plăceau în special câinii Pomeranian, pe care i-a văzut prima dată în anul 1888, în timpul unei călătorii în Italia. Ea s-a îndrăgostit de un Pom maroniu închis cu roşcat, pe nume Marco, care cântărea doar 5 kg. Astăzi sunt multe persoane care cred că acesta a fost inspiraţia pentru a creşte câini Pomeranian mai mici.
 
Marco a continuat să participe la concursuri canine sub numele reginei şi a câştigat numeroase diplome. Victoria a mai cumpărat alţi trei câini Pom în aceeaşi călătorie la Florenţa din anul 1888. După Marco, următorul câine faimos al Victoriei a fost o femelă, pe nume Gina, care a devenit, la rândul ei, campioană la competiţiile canine din Londra. Victoria şi-a iubit atât de mult câinii Pom încât, atunci când se afla pe patul de moarte, a cerut să îi fie adus aproape câinele ei preferat Pom (pe nume Turi).
Dragostea Victoriei pentru câinii Pomeranian, în special pentru cei mici, i-a inspirat pe iubitorii englezi de câini să înceapă să crească câini Pom şi mai mici. În perioada 1900-1930, câinii Pomeranian au avut cele mai multe participări la concursul canin Crufts, cel mai mare campionat naţional din Marea Britanie. În această perioadă, standardul rasei a fost stabilizat, iar dimensiunea a coborât la masa prezentă, iar blana şi-a dezvoltat caracteristica puternic gofrată. Tot în această perioadă, a fost disponibilă o gamă mai mare de culori. Câinii din rasa Pom iniţială erau de culoare albă, neagră, ciocolatie sau albastră, însă după ce un câine portocaliu a câştigat la competiţiile canine din anii 1920, gama de culori s-a dezvoltat.
 
Popularitatea rasei Pom s-a extins dincolo de Atlantic. În anul 1888, un Pomeranian pe nume Dick a fost primul Pom care a fost introdus în Registrul American Kennel Club (AKC). În anul 1892, primul Pom a fost introdus într-o competiţie canină din New York. După recunoaşterea rasei de către AKC, în anul 1900, câinii Pomeranian au devenit din ce în ce mai celebri în Statele Unite. În anul 1909, American Pomeranian Club (Clubul american al rasei Pomeranian) a fost acceptat drept club membru al AKC şi a fost desemnat drept Clubul-mamă pentru rasă. Până la mijlocul secolului, rasa Pom a fost una dintre cele mai cunoscute rase de câini din America. Astăzi, se află pe locul 14 între cele 155 de rase şi varietăţi înregistrate de AKC.
 
Dimensiune
 
Câinii Pomeranian au înălţimea de 18-45 cm şi masa de 1,5-3 kg. Unii nou-născuţi manifestă reapariţia unor caracteristici iniţiale ale rasei, atunci când era mai mare, şi cresc până la 5-6 kg sau mai mult. Aceşti căţeluşi pot fi o alegere excelentă pentru familiile cu copii.

 

COSMOTE | 0766 716 614
VODAFONE | 0728 533 111
ORANGE | 0753 354 920
Totul despre Pomeranian


Trăsături principale
 
Câinii Pomeranian sunt frecvent suspicioşi cu străinii şi pot să latre mult.
E posibil să fie dificil să învăţaţi câinii Pomeranian să fie curaţi. Se recomandă să îi învăţaţi cu lădiţa cu nisip.
Canicula şi umiditatea ridicată pot cauza supraîncălzirea câinelui dvs. Pom şi acesta poate face insolaţie. Atunci când câinele dvs. Pom este afară, urmăriţi-l cu atenţie pentru a observa semne de supraîncălzire şi aduceţi-l imediat înăuntru. Fără îndoială, acesta este un câine de interior şi nu trebuie lăsat afară.
Chiar dacă se poartă bine cu copiii, câinii Pom nu sunt o alegere bună pentru copiii foarte mici sau foarte activi, din cauza dimensiunii lor mici. Nu lăsaţi niciodată copiii dvs. mici şi câinele dvs. Pom să se joace împreună fără supravegherea dvs.
 
Pentru că sunt atât de mici, câinii Pom pot fi consideraţi drept pradă de către bufniţe, vulturi, ulii, coioţi şi alte animale sălbatice. Nu-i lăsaţi niciodată nesupravegheaţi şi fiţi atent dacă sunt păsări de pradă în zona dvs. Dacă este cazul, staţi aproape de câinele dvs. Pom pentru a descuraja păsările să îi vâneze!
Pentru că sunt mici şi atractivi, câinii Pom sunt ţintă pentru hoţii de câini, acesta fiind un alt motiv pentru care nu ar trebui să îi lăsaţi afară nesupravegheaţi, chiar şi într-o curte îngrădită.
 
Chiar dacă sunt mici, câinii Pom nu par să realizeze acest lucru şi pot avea o atitudine de „câine mare”. Acest lucru poate deveni un dezastru dacă decid să urmărească un câine mai mare, despre care cred că le-au încălcat teritoriul, sau atunci când se decid să sară dintr-un loc înalt. Sunteţi responsabil să vă asiguraţi că micuţul dvs. nu se răneşte pentru că nu îşi percepe limitele.
Atunci când câinele dvs. Pom îmbătrâneşte, poate dezvolta zone în blana sa frumoasă în care se observă pierderea părului.
Pentru a avea un câine sănătos, nu cumpăraţi niciodată un căţeluş de la un crescător iresponsabil, de la o „fabrică” de căţei sau de la un magazin de animale de companie. Căutaţi un crescător cu reputaţie, care testează câinii pe care îi creşte, pentru a se asigura că nu au boli genetice, care ar putea fi moştenite de căţeluşi şi că au temperamente bune.
 
Istoric
 
Câinii Pomeranian au fost dezvoltaţi în provincia Pomerania, din rasele vechi de Spitz din ţările nordice îndepărtate. Cele mai apropiate rude ale câinelui Pomeranian sunt Elkhound Norvegian, Schipperke, Spitz German, câinele American Eskimo, Samoyed şi alţi membri ai rasei Spitz sau ai grupei nordice de câini, toţi aceştia caracterizându-se prin capete de formă trapezoidală, urechi ascuţite şi blană deasă, bogată. La început, câinii Pomeranian cântăreau aproximativ 14 kg.
Chiar şi la începutul rasei, câinii Pom erau cunoscuţi. Printre personalităţile despre care se spune că au deţinut câini din rasa Pomeranian se numără teologul Martin Luther, care avea un Pom pe nume Belferlein, pe care l-a menţionat frecvent în scrierile sale; artistul Michelangelo, al cărui Pom stătea pe o pernă de satin şi îl privea cum picta tavanul Capelei Sixtine; fizicianul Isaac Newton, al cărui Pom, pe nume Diamond, se pare că a ros multe dintre manuscrisele sale, şi compozitorul Mozart, al cărui Pom se numea Pimperl şi căruia Mozart i-a dedicat o arie.
 
În anul 1761, farmecul câinilor Pomeranian s-a mutat în Anglia, când Sophie Charlotte, o Prinţesă de Meckelenburg-Strelitz în vârstă de 17 ani (o provincie învecinată cu Pomerania) s-a căsătorit cu prinţul englez, care avea să devină regele George III. Aceasta a adus cu ea o pereche de câini aproape în întregime albi, pe nume Phebe şi Mercury, care cântăreau peste 9 kg, care era un standard la acea vreme. Chiar dacă erau celebri în cercurile regale, noua rasă nu a avut succes la public.
Toate acestea s-au schimbat în timpul domniei nepoatei reginei Charlotte, regina Victoria. În timpul domniei sale de 64 de ani ca Regină a Angliei, regina Victoria a crescut peste 15 rase diferite de câini. În ultimii săi ani, îi plăceau în special câinii Pomeranian, pe care i-a văzut prima dată în anul 1888, în timpul unei călătorii în Italia. Ea s-a îndrăgostit de un Pom maroniu închis cu roşcat, pe nume Marco, care cântărea doar 5 kg. Astăzi sunt multe persoane care cred că acesta a fost inspiraţia pentru a creşte câini Pomeranian mai mici.
 
Marco a continuat să participe la concursuri canine sub numele reginei şi a câştigat numeroase diplome. Victoria a mai cumpărat alţi trei câini Pom în aceeaşi călătorie la Florenţa din anul 1888. După Marco, următorul câine faimos al Victoriei a fost o femelă, pe nume Gina, care a devenit, la rândul ei, campioană la competiţiile canine din Londra. Victoria şi-a iubit atât de mult câinii Pom încât, atunci când se afla pe patul de moarte, a cerut să îi fie adus aproape câinele ei preferat Pom (pe nume Turi).
Dragostea Victoriei pentru câinii Pomeranian, în special pentru cei mici, i-a inspirat pe iubitorii englezi de câini să înceapă să crească câini Pom şi mai mici. În perioada 1900-1930, câinii Pomeranian au avut cele mai multe participări la concursul canin Crufts, cel mai mare campionat naţional din Marea Britanie. În această perioadă, standardul rasei a fost stabilizat, iar dimensiunea a coborât la masa prezentă, iar blana şi-a dezvoltat caracteristica puternic gofrată. Tot în această perioadă, a fost disponibilă o gamă mai mare de culori. Câinii din rasa Pom iniţială erau de culoare albă, neagră, ciocolatie sau albastră, însă după ce un câine portocaliu a câştigat la competiţiile canine din anii 1920, gama de culori s-a dezvoltat.
 
Popularitatea rasei Pom s-a extins dincolo de Atlantic. În anul 1888, un Pomeranian pe nume Dick a fost primul Pom care a fost introdus în Registrul American Kennel Club (AKC). În anul 1892, primul Pom a fost introdus într-o competiţie canină din New York. După recunoaşterea rasei de către AKC, în anul 1900, câinii Pomeranian au devenit din ce în ce mai celebri în Statele Unite. În anul 1909, American Pomeranian Club (Clubul american al rasei Pomeranian) a fost acceptat drept club membru al AKC şi a fost desemnat drept Clubul-mamă pentru rasă. Până la mijlocul secolului, rasa Pom a fost una dintre cele mai cunoscute rase de câini din America. Astăzi, se află pe locul 14 între cele 155 de rase şi varietăţi înregistrate de AKC.
 
Dimensiune
 
Câinii Pomeranian au înălţimea de 18-45 cm şi masa de 1,5-3 kg. Unii nou-născuţi manifestă reapariţia unor caracteristici iniţiale ale rasei, atunci când era mai mare, şi cresc până la 5-6 kg sau mai mult. Aceşti căţeluşi pot fi o alegere excelentă pentru familiile cu copii.

 

Contact
COSMOTE | 0766 716 614
VODAFONE | 0728 533 111
ORANGE | 0753 354 920